Câștigarea bătăliei pentru „costul de distrugere”

Conflictul evidențiază nu numai amploarea amenințării, ci și nevoia urgentă de măsuri eficiente și rentabile pentru a-i face față. În esență, este vorba de o competiție economică: NATO nu își poate permite să doboare drone ieftine folosind în principal rachete scumpe sau sisteme complexe. Problema decisivă nu este doar eficiența tehnică, ci și raportul sustenabil al costurilor în cazul unei utilizări la scară largă.

Sistemele de apărare antiaeriană terestră (GBAD) se bazează pe trei elemente principale:

• senzori – „ochii” operației,
• sisteme de comandă și control (C2) – „creierul”,
• și efectori – mijloacele de neutralizare a amenințărilor.

Senzorii avansați, precum radarul Giraffe 1X de la Saab, lider mondial în domeniu, permit deja detectarea și clasificarea precisă a țintelor de dimensiuni foarte mici. În funcție de tipul țintei, de raza de acțiune și de condițiile de mediu, radarul poate detecta obiecte cu o suprafață efectivă de împrăștiere sub 0,01 metri pătrați. Cu toate acestea, senzorii din ce în ce mai sensibili generează și cantități uriașe de date, care trebuie analizate în timp real.

Sistemele C2 moderne, susținute de o putere de calcul tot mai mare și, din ce în ce mai des, de inteligența artificială, pot prelucra aceste date în fracțiuni de secundă. Cu toate acestea, pe câmpul de luptă actual, plin de drone, sistemele eficiente de contracarare a aeronavelor fără pilot (C-UAS) depind mai puțin de un sistem de comandă izolat și mai mult de un ecosistem de rețea durabil.

Această abordare în rețea integrează senzori, sisteme de tragere, mijloace de luptă radioelectronică și interacțiunea om-mașină, cu un feedback rapid de pe linia frontului. Rețeaua trebuie să fie rezistentă la degradare, să integreze rapid noi senzori și efectori și să susțină o execuție descentralizată. Țara care poate detecta, clasifica, prioritiza și angaja ținte mai rapid – menținând în același timp un raport cost-eficiență favorabil – va avea un avantaj. Conștientizarea situațională rezultată permite luarea rapidă a deciziilor și sprijină alegerea efectorului cel mai adecvat. 

Distrugere „ușoară” versus distrugere „dură”

Alegerea între distrugerea „ușoară” și cea „dură” este, în esență, o decizie economică: atac radioelectronic, acolo unde este posibil; sisteme de artilerie și echipe mobile de foc, acolo unde este cazul; drone de interceptare ieftine pentru amenințări de masă; și rachete de înaltă tehnologie, rezervate pentru țintele cele mai complexe. Asocierea efectorului potrivit cu amenințarea potrivită, la prețul potrivit, este ceea ce determină dacă o arhitectură C-UAS este sustenabilă la scară largă. Această logică este valabilă indiferent dacă sistemele sunt destinate protecției infrastructurii civile în timp de pace sau a trupelor de pe front împotriva roiurilor de drone și se aplică atât componentelor militare (MOTS), cât și celor comerciale (COTS).

Experiența Ucrainei arată că C-UAS se transformă într-o bătălie economică de epuizare. În timp ce o dronă poate costa doar câteva sute de euro, sistemele de apărare sofisticate pot costa milioane și necesită adesea termene lungi de producție.

Pentru a face față acestei provocări, Saab dezvoltă „Nimbrix” – o rachetă cu costuri reduse, de tip „lansează și uită”, concepută special pentru operațiuni împotriva dronelor. Cu o rază de acțiune cuprinsă între 2 și 4 kilometri, racheta utilizează un sistem activ de autoghidare și o încărcătură explozivă cu efect aerian, capabilă să distrugă roiuri de drone. Sistemul este conceput atât pentru funcționare autonomă, cât și pentru integrarea în arhitecturi mai ample de Apărare antiaeriană.

Nimbrix este o rachetă cu cost redus, de tip „lansează și uită”, concepută pentru un mediu de amenințare caracterizat din ce în ce mai mult de proliferarea sistemelor aeriene fără pilot (UAS).

Inovații cu viteză – ritmul impus de Ucraina

Războiul cu drone evoluează cu o viteză extraordinară, dar ritmul din Ucraina depășește simpla accelerare. Ucraina nu urmează o versiune mai rapidă a ciclului tradițional; ea urmează unul fundamental diferit. Feedback-ul de pe front, tehnologiile civile, start-up-urile și prototiparea rapidă sunt comprimate în săptămâni sau chiar zile, în timp ce tacticile pentru dronele ofensive și capacitățile de recunoaștere (ISR) se schimbă semnificativ la fiecare trei-patru luni.

Pentru NATO, aceasta reprezintă o provocare directă: procesul convențional de atribuire a contractelor publice va avea dificultăți în a ține pasul într-un context în care atât dronele, cât și sistemele de contracarare sunt actualizate în mod continuu. Prin urmare, C-UAS trebuie privit ca o capacitate adaptativă – construită în jurul unor mecanisme de integrare, testare, punere în funcțiune și înlocuire continue – și nu ca un program fix cu un punct final determinat.

Pentru a menține ritmul acestei evoluții, Saab se bazează pe un ciclu continuu de feedback operațional între utilizatori, sistemele instalate, echipele de ingineri și partenerii industriali. Lecțiile învățate din exerciții, din utilizarea operațională și din mediile de conflict în care sunt folosite produsele Saab sunt înregistrate și redirecționate rapid către dezvoltarea sistemelor, actualizările software, activitatea de integrare și adaptarea tactică. Această capacitate de a scurta lanțul dintre experiența de pe câmpul de luptă și răspunsul industrial devine la fel de importantă ca și tehnologia însăși.

Un exemplu remarcabil este conceptul „Loke”, dezvoltat în cadrul unei colaborări între Forțele Aeriene Suedeze, Administrația Suedeză pentru Bunuri de Apărare (FMV), Saab și alți parteneri. În doar 84 de zile a fost dezvoltată și implementată o soluție C-UAS mobilă și adaptabilă destinată unităților de luptă.

Sistemul modular acoperă întregul lanț de luptă și combină radarul Giraffe 1X, cu performanțe dovedite, cu o soluție C2 ușoară pentru apărarea antiaeriană la distanță scurtă (SHORAD). Efectoare, cum ar fi un tun de calibru mic montat pe o stație de armament telecomandată Trackfire, completează conceptul. Aceste sisteme pot funcționa pe platforme terestre sau pe nave militare, cum ar fi nava de luptă Saab Combat Boat 90, și au fost deja desfășurate și testate în condiții reale de misiune NATO la baza aeriană Malbork din Polonia, în perioada aprilie-septembrie 2025.

În loc să urmeze ciclurile tradiționale de dezvoltare pe termen lung, conceptul se bazează pe reconfigurarea sistemelor existente și pe integrarea rapidă a unor noi funcții și tehnologii – un rezultat firesc al rolului Saab ca integrator de sisteme, și nu doar ca furnizor de platforme, bazându-se pe o arhitectură deschisă, neutră din punct de vedere tehnologic, care acordă prioritate integrării în detrimentul reinventării. Rezultatul este o soluție scalabilă și adaptabilă, care poate evolua odată cu amenințările emergente. Loke poate rămâne operațional chiar și în timpul deplasării, asigurând protecție neîntreruptă în timpul relocării.

Nu există un sistem perfect

Saab este deja lider în domeniul efectorilor pentru distrugerea „directă” a dronelor de mari dimensiuni și a amenințărilor aeriene, precum avioanele și elicopterele – cu sisteme precum RBS 70 NG, care este ghidat prin laser cu un operator în bucla de control (man-in-the-loop) și, prin urmare, nu poate fi bruiat. Ca parte a conceptului mai amplu de „Sistem de sisteme”, RBS 70 NG integrează atât rachete, cât și capacități de supraveghere pe aceeași platformă, permițând mai multor efectori diferiți să funcționeze împreună într-o arhitectură unitară. Configurația sa ca unitate de foc mobilă și la distanță o face, de asemenea, o componentă cheie a apărării antiaeriene mobile cu rază scurtă de acțiune (MSHORAD), oferind forțelor un avantaj tactic semnificativ prin desfășurarea rapidă și poziționarea flexibilă.

În același timp, soluțiile de neutralizare „blândă”, precum bruiajul, plasele și „dronele-vânătoare”, devin din ce în ce mai importante. Împreună cu start-up-uri și parteneri industriali, Saab continuă să exploreze noi tehnologii pentru a contracara amenințările actuale și viitoare. Cu toate acestea, nu există o „soluție miraculoasă” universală.

Războiul modern cu drone necesită concepte de apărare pe mai multe niveluri, construite în jurul unor sisteme diverse, adaptate la amenințările regionale și la cerințele operaționale. Logica cheltuielilor pe niveluri trebuie să fie integrată în aceste arhitecturi încă de la început: capacitatea potrivită, la prețul potrivit, împotriva amenințării potrivite. O cooperare mai strânsă în cadrul NATO devine din ce în ce mai importantă, deși prioritățile de securitate națională continuă să domine în multe strategii de apărare.

În cele din urmă, lecția principală pe care o putem trage din experiența Ucrainei este clară: C-UAS nu este doar o problemă tehnică a apărării. Este o cursă de adaptare la nivel de rețea, economic și instituțional. Provocarea cheie nu mai este doar tehnologia, ci viteza: viteza inovației, a integrării, a interoperabilității, a instruirii și a adaptării tactice. Nu există un răspuns universal la războiul cu drone, dar este nevoie urgentă de implementarea unor capacități C-UAS eficiente și scalabile chiar acum.

Saab în România

Saab deserveşte piaţa globală cu produse, servicii şi soluţii de top la nivel mondial în domeniul apărării militare şi al securităţii civile. Saab are operaţiuni şi angajaţi pe toate continentele lumii. Prin gândire inovatoare, colaborativă şi pragmatică, Saab dezvoltă, adoptă şi îmbunătăţeşte noile tehnologii pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale clienţilor.

Citiţi mai multe